|
|
Intrucat nu am mai ajuns la munte cam de mult timp, din cauza unui picior rupt :( , am zis sa incep cu un deal.
Cel mai aproape de Lyon este asta.
Asa ca am luat autobuzul, am descins la Saint Cyr, si am inceput sa urc. Contrar principiilor mele, nu aveam la mine nici o harta turistica mai detaliata.
Aveam o harta TCL (transportul in comun din Lyon) care m-a ajutat sa vad satele in care am coborat.
Am hoinarit pe dealuri o gramada: am urcat prin sat, am parasit soseaua pe care urcam, ca ma ofticau unii cu bicle care parca zburau pe langa mine ( a fost un concurs in week-end-ul ala).
Am ajuns la o biserica, interesanta, dar inchisa. Era mai mult un schit, nu stiu exact cum sa spun.
De acolo se vedea foarte fain Lyon si imprejurimile.
apoi am ocolit chestia aia si am mers pe un drum, asha dupa soare.
Am ajuns la o parcare, am coborat putin, am intrebat niste MTB-isti pe unde sa hoinaresc si am gasit o poteca .
Asta se chema "sentiere des rapaces". Adica, poteca unde se vad pasarile rapitoare.
Eu n-am vazut nici o pasare rapitoare. Adica am vazut (acolo) dar alta data si era departe , nu m-am prins ce este.
Cred ca trebuie sa stai toata ziua sa le urmaresti, nu sa te plimbi pe-acolo :)
Oricum , e frumos, ca au pa nouri unde explica ce cauta rapitoarele aici (ca cica sunt conditii sa capete inaltime si sa zboare spre alte tari sau sa vada de acolo prada), despre ce mananca ele, despre cum si de ce sunt protejate, sunt prezentate diferitele trapitoare (cu poze) ca sa stii sa le identifici daca ai noorcul sa le vezi, etc.
Am parcurs poteca, apoi am dat iar de sosea. aici am luat-o la dreapta, m-am uitat in jur, am vazut un deal mai inalt, mi-am zis "hai acolo".
Am mers cam 20 min. pe sosea, apoi la o rascruce ma gandeam pe unde sa continui si m-am intalnit cu un homeless (ei le zic SDF).
L-am intrebat pe el cum ajung la Mont THou (dealul inalt cu bila unde voiam sa merg) Bila e de fapt un radar , dar asa pare de departe.
Mi-a spus si a venit cu mine. OK, nu ma deranja, mai vorbeam si eu cu cineva.
Erau mult poteci care urcau cred spre chestia aia, dar noi am mers prin sat (ca intre timp , dupa rascruce, iar am intrat intr-un sat)
Mi-a placut ca e cam ca toate satele din Franta, adica cu case din piatra (de râu ?)
Si arata foarte bine. Sunt case foarte ingrijite. Cu muscate la geamuri si asa mai departe.
Cand s-a terminat satul m-am despartit de SDF, apoi am ajuns iar la sosea. Aici erau niste pini, vreo 4-5 care aratau bine, si era si un apanou indicator care spunea cum sa ajungi in varful dealului, adica pe unde e poteca.
Cat analizam eu situatia, iar m-a prins din urma SDF_ul . am urcat impreuna, dar el urca atat de repede ca ma simteam chiar complexat, boshorog, batran , ramolit s.a.m.d.
d. AM facut 20 de minute in loc de 45 cat scria acolo, am ajuns undeva la vreo 630 m.
ne-am oprit pentru odihna, am admirat campul cu flori (ca pana acum mersesem prin padure). Apoi am continuat sa urcam ultima portiune.
Am ajuns la radar, de unde se vedea iarasi foarte frumos toata regiunea Lyonului.
Am mai facut o scurta pauza, apoi am coborat spre Neuville sur Saône, pe un grohtis ciudat.
DEfrisasera baietii cred (ca sa construiasca ceva) si acum arata cam deprimant _ o fasie de deal cu piatra.
Mi-a pus piciorul beteag la incercare, dar m-am descurcat, ca n-am riscat prea mult.
si acum, mai era timp o gramada, sa vedem pe unde mai mergem.
Coborasem iarasi la o sosea.
Am vazut ca se poate sper Limonest, ok, hai pe-acolo. am urcat, apoi ne-am bagat prin nishte maracini, la ideea mea neinspirata, a trebuit sa merg in 4 labe ca sa
ies de-acolo, am mai mers pe sosea o perioada, apoi iar am prins o poteca, am continuat pe asta.
Am mers pe poteca asta destul de mult, am fotografiat un limax (ce scâros, nu ?), apoi am vazut noi ca poteca se cam duce-n balarii.
Am coborat la o alta sosea, a câta oare ? Am trecut pe langa unii care tragreau cu pusca in farfurii (chestie care ma duce cu gandul la "Tartarin din Tarascon").
Nu i-am vazut, dar i-am auzit si am vazut praf de pusca.
Mai era un zapacit care isi testa Motocicleta pe sosea (asta m-a cam stressat, ca facea zgomot).
Am ajuns la o cazemata folsoita de armata franceza in trecut. Intereesant, dar nu e mare lucru de vazut.
Cica fusese si baza militara sau cam asha ceva.
Apoi am continuat pe poteca, prin padure. Am trecut pe langa o ferma.
cand poteca sa cam termina; am coborat iar in sosea, dar nu am mers prea mult pe sosea pentru ca am coborat in continuare spre Limonest pe o poteca.
Ne-am oprit sa ne odihnim, am mancat ce aveam eu, am impartit cu SDF-ul.
Apoi asta tot tragea de timp, i-am spus ca eu nu vreau sa stau degeaba, mai ales ca se cam anunta ploaie
Ne-am despartit, apoi am cerut informatii unui tip calare, mi-a spus ca spre Limonest nu e pe unde o luasem eu, dar sa merg pe acolo ca ajung intr-un sat de unde pot lua autobuzul.
Perfect, asta si voiam.
Am continuat pe poteca, printre fanete, intr-o atmosfera foarte calma.
AM ajuns la o rascruce de unde nu prea stiam pe unde sa o apuc, am scos mai mult inutila harta a TCL-ului, nu prea imi dadeam seama unde sunt.
Noroc ca m-au ajuns din urma un domn si o doamna, care foarte amabili, mi-au explicat ca pe unde voiam eu sa ma duc nu prea este asa aproape de statia de autobuz.
Am mers cu dânsii si , intr-adevar, in scurt timp
(timp in care am incercat sa le explic si lor ca român nu inseamna neaparat, tzigan, nici hot si nici cersetor)
am ajuns la soseaua pe unde mergea autobuzul 21 (parca are numarul asta vreo importanta).
Eu spun asha, ca cine stie, poate mai ajunge cineva prin Lyon. Aici oamenii astia mi-au explicat ca unde suntem ,fiind in afara limitei urbane TCL, sutn autobuze foarte rare, cam 3 / zi, deci nu are rost sa astept.
Si, drept urmare, am mers pe jos trei statii, pana am ajuns la o statie unde veneau autobuze mai des.
Pe drum m-am oprit putin sa ma odihnesc, sa admir peisajul , sa trec la pantaloni surti (acum la sfarsitul plimbarii).
Am avut la un moment dat impresia ca am pierdut "pretioasa" harta TCL, si m-am intors sa vad daca nu cumva am scapat-o, dar era de fapt intr-un buzunar al borsetei.
Cand am vazut ca pot prinde un autobuz pe la 17.20 am accelerat ritmul, pentru a ajunge la timp
la statia respectiva.
M-am oprit putin la intrarea in Limonest, ca sa fotografiez placuta de la intrarea in localitate, unde scria ca Limonest este inftratit cu un sat din Burkina Faso, unul din mauritania, si cu Sahateni - Romania.
Deci cam pe-acolo suntem clasati. la acelasi nivel de civilizatie cu Burkina-Faso.
Am ajuns cred ca la timp in statie, astept autobuzul, astept 5 minute, 10 , nimic.
Ciudat, fiindca la ei chiar circula cu regularitate. Intre timp vad ca era prezentat un plan al localitatii, unde este si un castel.
Si ma gândesc sa merg sa vad ce-i cu castelul ala, dar nu eram prea hotarat, pentru ca nu stiam daca se poate vizita, cat este de departe, etc.
Apoi am ineput sa simt putin frig, deoarece transpirasem, in incercarea mea de a prinde autobuzul. Tocmai cand schimbam tricoul transpirat opreste langa mine un Renaul Clio.
Cine credeti ca imi face semn sa urc ???
Nu, nu este o blonda cu picioare pâna-n gât (din pacate sau din fericire), ci este domnul care mi-a dat ultimele indicatii aproape de soseaua asta pe care venisem, si care imi spusese de fapt sa iau autobuzul de aici.
Omul mergea oricum in Lyon, si deci nu aveam ce pierde. Nu stiu daca si mai ales cand a fost totusi autobuz, ca am urcat in Renault.
Pe drum am stat putin de vorba despre România, despre Franta, etc.
Mi-a spus ca respectivul castel, unde ash fi vrut eu sa ma duc, nu se vizita, fiind un castel particular de fapt.
Deci , mai bine ca nu m-am dus.
Mi-a spus ca pe dealul unde ma plimbasem eu este o baza a armatei, care se ocupa cu arma nucleara.
El lucra in domeniul bancar , inainte fusese prof de economie si era tare simpatic. Omu' m-a lasat la Garre de Vaise.
Apoi am laut eu autobuzul de acolo (nu mergea metroul).
Am ajuns acasa cu 5 minute inainte de a incepe ploaia, o ploaie zdravanda de vara.
Cam asta a fost prima iesire imprejurul Lyonului, pentru randonée.
Am facut mai mult plimbare, dar am gasit linistea peisajului de deal, poezia soptita de vânt a fânetelor de deal, farmecul subtil al unui fir de iarba cautand sa gaseasca drumul cel mai scurt spre soare.
Autorul acestor pagini, Radu Cernea, poate fi contactat pe adresa
de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti
vizita aceste pagini la adresa
http://munte.20m.com
Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile
obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii
integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.