La Croix de Belledonne (2926 m).
15 - 16 iunie 2002


*prima mea iesire in Alpi:

Dupa aproape trei saptamani de negocieri si documentare, am in sfarsit un plan bine stabilit: La Croix de Belledonne.

Am plecat din Lyon cu 45 de min intarziere (sncf !). Trenul era la 5.26 teoretic, dar a venit la 5.30 si a plecat la 6.10. Drumul pana la Grenoble a fost frumos, am vazut un rasarit de soare pe care nu am reusit sa il fotografiez

In Grenoble am coborat din tren, am urcat la loc (in acelasi tren)(ca mergea spre Chambery), deci puteam sa ma apropii destul de mult de Domene, satul de unde se urca. Asha ca renunt repede la varianta urcarii prin Chamrousse.

Apoi autobuz din Gieres pâna la satul "Domene", de aici vazand eu pe harta ca se poate merge (la nevoie) si pe jos pâna în Revel.

Dar am avut noroc ca apoi autostop -> Revel. O tanti de vreo 60 de ani, care initial mi-a facut semn ca nu ma ia, apoi a oprit. Mi-a povestit pe drum ca "in tinerete" era membru al CAF ("Clubul Alpin Francez").

M-a lasat la biserica din Revel , de aici " prind " imediat alt autostop Revel->Freydiere. Nadine, care conducea are vreo 40 de ani si a avut o shcoala de parapanta. Acum era cu inca o prietena si mergeau la un randonnée in Belledonne.

Au lasat masina in parkingul de jos de la Freydiere (sunt doua parking-uri la vreo 10 minute intre ele). La 9.30 echiaprea, betele telescopice se desfac pe rand apoi începem sa urcam (de la 1300 m deci).

Fetele merg foarte bine, sincer sa fiu sunt perioade când eu abia pot sa mentin ritmul lor ! Dar eu m-am si oprit des pentru fotografii, pentru a admira peisajul, sau pur si simplu pentru a ma minuna in fata frumusetilor muntilor. La un moment dat ele se opresc, ne luam " la revedere ", dar apoi ma prind din urma in 5 minute cât m-am oprit eu sa fotografiez.

La 11.20 suntem la un lac (Crozet) foarte fain. Aici este si un mic adapost din piatra, care cred ca poate fi utilizat pentru o noapte, desi nu pare foarte etans (de fapt nici nu stiu daca are usa)

Pe la ora 12 ajungem la Col de La Pra (2100 m). Aici storc tricoul de pe mine... lipsa de antrenament, dar mai ales caldura imensa si rucsacul cam greu isi fac simtit efectul.

Fetele se opresc putin mai sus de Col de La Pra, de aici eu urc spre Lacs de Domenon. Incepe deja zapada. Ma opresc mirat si incantat de o cascada (mai degraba o cadere de apa)(destul de mare….mai mare decat " Urlatoarea ", care isi gasise loc printre zapezile care inca domina aceasta zona la jumatatea lui Iunie.

Urc incet spre lacuri, pe o portiune unde zapada alterneaza cu piatra. La " Lac de Petit Domenon " se deschide privelistea magnifica a cladarii in care se afla lacurile, inconjurata de Grand Lauziere (2700 si ceva), Pic de Grand Domenon(2802) si alte creste impresionante. Impresionante prin aspectul majestuos, prin zapezile care domina regiunea. Astea ma fac sa ma simt mic, pentru un moment, apoi putin privilegiat de a putea vedea aceste locuri. MA opresc pentru a admira , pentru a manca putin, si pentru a imi pune parazapezile. O alta pauza pentru a urmari 2 marmote pe care le-am vazut cu mult noroc (am urcat pe o movila sa vad "ce mai e si pe-acolo" si ca sa ma orientez putin mai bine). Pana sa ma apropii de una dintre marmote, incet de tot, aceasta pur si simplu a disparut. Am urmarit marmotele cu aparatul Foto, dar fara teleobiectiv :((. Si fara dublor. Deci nu cred ca voi avea fotografii cu marmotele L

La 14.20 plec de la Lacs de Domenon (2380) .

Pe drum urc dupa unii care erau cu coltari si piolet (cu copii legati in corada). De fapt erau doua corzi de câte patru, care au ales trasee diferite.

Ii ajung repede din urma pe cei cu copii (cred ca si ceilalti erau cu copii) Copii aveau cam 14-16 ani cred. Mi-a placut ca ii invata cum sa mearga , cum sa simta si cum sa respecte natura, cum sa se teama de munte (in sensul bun)

Pe la 15.15 ajung eu frumos in Col de Belledonne (dupa ce, de pe la 2200 am mers numai pe zapada.) Dar a fost zapada moale, in care nu era problema sa faci urma cu bocancii , nu era nevoie de coltari, asa cum de fapt si aflasem inainte de tura asta, cand am planificat-o.

Aici am vazut pentru prima data ALpii (aia adevarati, nu Belledonne, desi mai toti considera si Belledonne ca facand parte din Alpi) si am ramas mut, sunt SUPERBI.

La rucsacul aici, urc pe un VF. de 2802 , ca dificultate ceva gen 1A (cu indulgentza).De aici priveliste superba, vad si " La croix de Belledonne ", unde voiam sa ajung. Pe varf (Grand Pic de Domenon – 2802 - ) fac numeroase fotografii, in toate directiile, nu ma mai satur admirand ! Este o zi senina care imi da posibilitatea sa vad departe, in toate directiile.

Apoi revin , la 16.15 la rucsac. Continui drumul spre varf, sunt urme prin zapada si oricum nu e nimic periculos, decat ca eu am un rucsac cam greu si e

putin cam dificil; obosesc cam repede si trebuie sa fac scurte pauze des.

Nu ma duc direct pe "La Croix" , ci mai " atac " un mic varf undeva in stanga, de unde se vede frumos, si unde sunt niste oameni care imi arata spre Ecrins unele varfuri "cool", de aprox. 3500 m.

De aici -> La Croix inca 20 - 25 min (am gasit o margine cu mai putin zapada si am inaintat mai repede decat ma asteptam. Oricum, tot drumul, caldura , caldura infernala, nici gand sa folosesc haine de iarna sau

caciulitza greaca ( :) ). Oricum pe la 17 sunt pe varf (2926), aici o pauza

luunga, am schimbat filmul din aparat, am mancat o conserva (continutul ca tabla am pus-o in punga si am luat-o cu mine), am facut fotografii.

Intr-adevar Grand Pic de Belledonne (2980) este inatacabil prin mijloace normale, este chestie de escalada aici.

Asha ca ma multumesc sa admir, obiectivul meu era atins, timp mai este destul. De fapt mai ramanea ca obiectiv : bivuacul pentru a putea testa sacul de dormit. Deci totul este Ok.

Cobor, pe la 17.40, merg sa vad de sus Freydane (ghetzarul). Ghetzarul este acoperit cu zapada. Se vad urme, care merg pana la Lac Blanc, unde ma gandeam sa raman peste noapte.

Cobor cu un tip care a urcat pe varful AL Croix dupa mine. Dar m-a prins din urma cat timp am admirat eu privelistea.

La Grand Lac de Domenon sunt unii care fac bivuac,merg sa voresc cu ei.

Deja coborasem sub Col de Freydane, o sha de unde trebuia sa cobor spre

Ghetarul Freydane si apoi spre Lac Blanc. Ei imi spun (o tipa care era "seful" pe-acolo) ca e sinucidere curata sa traversezi ghhetarul cand e acoperit cu zapada, desi sunt urme , si ca e ok sa bivuachez acolo.

Iau pioletul lor, fac (destul de greu) un tunel in zapada, larg de vreo 70 cm (am comparat cu lg pioletului si cu izoprenul). Am gasit zapada mai multa la adapostul unui bolovan mare. Pb este ca am sapat in zapada imbracat cu pantaloni scurti si tricou, pentru a pastra hainele mai groase uscate pentru noapte. Cand am terminat tunelul dârdâiam si aveam mainile cam

inghetate, un genunchi putin julit, de la bolovan. ca trebui sa sa ma strecor la "santier", intre bolovan si zapada.

Lungimea tunelului era de vreo 150 cm, deci piciorele ramaneau afara intre tunel si bolovan.

Tipa, care e chiar "tare" in materie de munte, mi-a dat cu un spray pe genunchi.

Apoi mi-a adus apa si o supa calda, apoi un tip mi-a facut un foc mic cu spirtiera, (de fapt a incalzit si supa) si inca un fac mic cu spirt solid ca

sa imi incalzesc mainile, ceea ce a fost f. bine.

Cu hainele sunt super-pregatit, asa ca ma incalzesc relativ repede. Mi-au adus si niste batoane cu cereale (NU Ciocolata, nerecomandata la munte cica, mai ales la muntii inalti).

Apoi mi-au facut un sac mare de plastic ca sa pun sacul de dormit (La fuma, extrem -9 , confort 0°C) in el (eu eram pregatit pentru asta cu 3 folii de supravietuire, dar e Ok si asha).

Dupa care deja se cam lasa intunericul, asa ca ei se culca "a la belle etoile", (sub cerul liber), eu ma bag in micul meu tunel.

Precizare: era f. dificil a intra in tunel si fara sac de dormit, dar

mai ales cu sac. Au foast adevarate probe de contorsionism. J

Noaptea a fost f. cald, mai putin la picioare (care ieseau din tunel si atingeau putin zapada) si in locurile unde sacul de dormit atingea zapada(in tunel, marginea tunelului). Am dormit cu capul spre (in) interiorul tunelului si cu picoiarele afara deoarece zapada era foarte grea, si deci nu era pericol de surpare a tunelului. Daca nu ash fi fost absolut sigur de asta (de fapt am si intrebat pe Meurielle, si a spus ca e OK), ash fi dormit cu capul afara. Dar asta ar fi insemnat ca mi-ar fi fost putin mai frig.

Noaptea nu prea am reusit sa dorm, am atipit putin la inceput, apoi m-am trezit si nu am mai adormit , apoi a trebuit sa ies din tunel (bausem cam multa apa seara) apoi sa ma strecor la loc intre tunel si bolovan, unde abia incapea un om. Dupa care am reusit sa dorm cateva ore bune si a fost foarte bine.

Temperatura, a fost estimata la 4-5°C noaptea.

Asta a fost prima zi....mai rezistati si la a adoua ?? :)

*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*

 

Ziua a doua

-----------

In care am fost mai linistit.

Adica m-am trezit ca boieru' pe la 8.

Am mancat o conserva, apoi nishte banane turtite rau.

Apoi am strans fara nici o graba.

Erau niste nori cand m-am trezit, dar s-au risipit repede (din pacate).

Si pe la 10 am plecat , dupa ce mi-am luat "la revedere" de la casa mea din zapada.

Sunt OK cu piciorul parca nici nu a fost rupt in urma cu 5 luni si 3 zile. (o " simpla " fractura bimaleolara)

Cobor pe unde urcasem cu o zi inainte, apoi la Lac de Crozet (1900) ma opresc sa vad pe unde se urca spre "Lac du Loup". Marcajul este bun, asa ca ma descurc repede.

Intalnesc doi tipi sot-sotie care mergeau in aceeasi directie, deci la 11.15 incepem sa urcam impreuna (eram deja cu vreo 50 m. deasuprea lacului).

Se urca pe un grohotis, care apoi se continua cu o panta inierbata.

Ma simteam cam boshorog , fiindca tanti aia ( Danielle )care avea vreo 45 de ani urca mai bine decât mine.

Apoi mi-am dat seama ca nu avea rucsac, deci am gasit repede o motivatie.

Oricum, am ajuns destul de bine in Col de Loup (2399) fiindca am avut ocazia sa ocolim zapada (destul de des).

Aici am facut foto , ca iar m-au impresionat muntii astia, Danielle mi-a dat un "quartz fumée" pe care l-a gasit pe-acolo.

Apoi mi-a spus ca e un quartz de_alt_fel, nu fumée.

Apoi am coborât, traversand vreo 25- 30 de min zapada.

apoi am facut o pauza, dupa care am mers spre Ref. Pré Marcel (parca). Dupa care am reintalnit o poteca GR (grand randonée cica)

Si am mers pe asta de parca nu se mai termina (zicea 3 km pana in poteca pe care am urcat in prima zi). Am trecut pe langa o cascada foarte spectaculoasa.

Ce m-a cam surprins putin era ca pe harta era dat ca poteca e pe curba de nivel; aproximativ ! Fiindca urca si cobora tot timpul, si in plus era foarte ingusta si cu multi bolovani.

Si la un moment dat ne-am strecurat si printre niste copaci (eu mai greu, ca aveam rucsac mai mare)

In fine, la cascada aia m-am bagat aproape cu totul in apa, deoarece, contrar asteptarilor mele , nici in padure nu era mai racoare.

Am ajuns pana la urma, la 13.50 la linia de creasta, de aici am coborat in 10-15 min. la parking Freydiere. unde trebuia sa ma intalnesc cu tipii din Lyon lânga care am facut bivuac.

Am gasit masinile de Lyon, dar nici urma de ei. imi spusesera ca e posibil sa intarzie, dar...la 19. inca nu ajunsesera.

Au aparut pe la 19.40, dupa 3,5 h de asteptare.

Oricum a fost bine ca m-au adus pana in Lyton (am plecat pe la 20.20), si pe drum i-am tot interogat despre câine, ceva ca Malamut si Husky, dar alta rasa pe care am uitat-o, despre "cum a fost pe McKinley", despre "Cum este pe MontBlanc ?", etc.

 

Cam asta fu, o doua zi a fost mai putin obositoare, dar la fel de calduroasa.

Precizari:

1) VF. pe care am urcat sambata, dupa ce am lasat rucsacul in Col de Belledonne (~2700) se unmeste Pic de Grand Domenon (2802)

2) Sambata, urcand spre Col de Belledonne, am vazut o mica, foarte mica, avalansa de primavara, care venea incet spre mine, dar nu m-am speriat prea tare ca erau multe pe-acolo, care se oprisera dupa vreo 20 m. Asta a fost putin mai lunga decat celelalte, ceea ce m-a facut sa ma mishc putin din calea ei, dar s-a oprit si asta repede fara probleme.


    Autorul acestor pagini, Radu Cernea,  poate  fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti vizita aceste pagini la adresa http://munte.20m.com
    Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.