Plecarea are loc din Ploiești cu trenul de 7.56.
Întâlnirea are loc pe peronul gării din Ploiești. Mai participă: Elena, Andreea, Mihai, Mihai, Maria, Alexandra, Rareș, Alin, Dan.
Ajungem în Măneciu la ora 9.50. Până în Cheia se merge cu o Dacie acoperită, 15 oameni într-o cușcă de metal. Ajungem cu bine și la 11.30 plecăm pe culmea Buzăianu, culmea Gropșoare-Zăganu, vf. Zăganu spre cabana Ciucaș. Se urcă destul de încet, dar vremea este bună și nu avem de ce să ne facem griji. Din poiana unde vara este stâna din Zăganu se văd foarte frumos munții Baiului, Grohotiș, Tătaru și Siriu. Aici facem un popas mai lung, unde așteptăm să ne regrupăm. În sus: culmile mărețe ale Zăganului. Peste puțin timp călcăm pe primele petice de zăpadă, netopite de soarele care domină muntele de câteva zile. La 14 .30 ne oprim pentru un alt popas care se prelungește, de aceea mă hotărăsc să merg înainte după Dan și Elena care sunt în față. La 14.44 ajung în șa și aici renunț la pantalonii de schi, trecând la pantaloni scurți. E cald și încă nu e vânt, cum mă așteptam să fie în șa. Sunt puțin sub Zăganu, unde se ajunge după încă un mic efort. In șaua de sub Zăganu se vede marcajul triunghi albastru, care merge pe pârâul sterp (€) în Cheile Pârăului Alb. În strunga dintre Vf. Zaganu și Podul de Aramă mă hotărăsc să-mi pun parazăpezile (peste pantalonii scurți deoarece e cald). Schimb și filmul din aparatul foto și pun în aparat filmul color, deoarece e soare , iar peisajul format de stânci, zăpadă și iarbă e măreț. Mă ajung din urmă Andreea și Mihai, Alin. Mergem în continuare împreună, peste puțin timp, dupa de trecerea de lanțuri, care vara nu sunt necesare, iar acum , stânca fiind uscată nu le-am folosit. Pe Gropșoare(16.04) e mai urâtă vremea, se lasă ceață inspre Vf. Ciucaș, iar la Răscruce, unde am ajuns la 16.22 e puțin lapoviță, dar și ceață. Sunt acum cu Alin (puțin în urmă Andreea și Mihai, Puțin în față Elena și Dan). Ajungem repede din urmă pe Elena căci Dan e obosit după zăpada foarte adâncă peste care trecem în zona Șaua gropșoare și imediat după aceea. Deși zăpada ajunge la mai mult de 1m. (atât intram noi în ea) nu renunț la pantalonii scurți căci e cald și nu vreau să am hainele ude dacă nu trebuie.
Il ajut
pe Dan la deschis drum prin zăpada la care nu ne așteptam, dar este într-adevăr
greu. Noroc că mai sunt și porțiuni unde zapada nu se rupe sub greutatea
mea, și astfel pot inainta ceva mai repede. Pe micii brazi crescuti pe
culme nu prea se poate merge, așa că trebuie să ne mulțumim cu faptul
că vremea este totuși frumoasă din nou. În padure o mică pierdere a marcajului
n ecostă 10 min. În șaua Chirușca întâlnim 4 tipi pe care-i văzusem dându-se
cu izopenul dinspre Muntele roșu. Nu au bagaje , vin dinspre muntele rosu
și tot acolo merg. Până la cabană zăpada
este ceva mai acceptabilă, deși incepe din dou să fie vreme cam urâtă(lapoviță
dar cald). Ajungem (eu și Alin) la cabană la ora 17.35 cred. Nu ne hotărâm
dacă să mergem după apă (eu nu am nici un inters, căci am 200 ml care-mi
ajung până a doua zi ). După scurt timp sosesc dan și elena, și apoi, pe
rând, ceilalți. Bem mai întâi un lapte fierbinte foarte bun, deși 4500
pare mult. Apoi mâncăm câte ceva, se cântă la chitară. Pe la 7.30 ne hotărâm
(Eu , Andreea și Maria să coborâm pe Valea Berii
după apă, dar până să-și facă fetle curaj aflam ca de fapt nu e altă apă
decât la fântâna lui Ioan, fapt care ne descurajează. Totuși se pare că
e nevoie de apă și Andreea mă convinge să merg cu ea "la 5 min. de cabană"
să luăm apă dintr-o băltoacă la rădăcina
unui copac. Mă îmbrac cu cioarapii și bocancii uzi (ce plăcere !) și plecăm
deși eu nu am de gând să beau apă din băltoacă în nici un caz și deși tocmai
mă spălasem pe piciore intr-un mic petic de zăpadă găsit lângă cabană.
De fapt copacul cu pricina era la 15
min. de cabană de mers iute. Cât timp eu iau apă Andreea se spală pe dinți
și in timp ce mai face și alte chestii vede spre culmea Gropșoare o lumină
care pare a fi de lanternă. Sunt de acord, fac semn cu lanterna ,dar nu
știu dacă vede cineva, căci nu era
intuneric definitiv. După ce mă clătesc pe dinți gust apa din care au de
gind să bea și abia o suport. Ne grăbim, intrucât eu sunt în pantaloni
scurți și tricou, iar odată cu lăsarea intunericului se lasă și frigul.
La cabană
se cânta la chitară, mă spăl din nou pe picioare și mă bag în sacul de
dormit. Apa adusă de noi este mult supraapreciată (era o apă scrârboasă)
întrucât băieții consideră, cu destulă imaginație, că are gust de brad
(ce face autosugestia asta din om !). După puțin timp mă incălzesc și vin
in sala de mese, unde se cinta la chitara se zaresc din nou luminile de
lanternă, suntem putin ingrijorați, iar pe la 21.45 plec cu Mihai și Mihai
în recunoastere pe culmea unde se vedeau, prima culme de la cabana, deci
destul de aproape. Facem semn cu lanterna ii strigăm , nu răspund, se pare
că au un cort, căci e o lumină difuză uneori. Mergem spre ei, dar dăm de
un pâlc de brazi, iar intrucât se lasă ceața și suntem nevoiți să ne întoarcem
intrucât nu mai vedem nimic.
Adorm greu căci stau de vorbă cu Andreea spre disperarea Elenei (scuze Lenți !). Oricum, hotărâm să stropesc via cu parapanta atunci cind va avea Andreea vie și eu parapantă.
Ziua 2:
Dimineața ne trezim la 7.30 (eu, alin și Andreea). Maria plecase deja după apă și s-a întors după două ore.
Afară e iar vreme frumoasă, vedem intr-adevăr cele două corturi de pe culmea alăturată și acum mai mult imi pare rău că nu am mers cu cortul, mai ales că nu a fost frig noaptea.
După ce se trezește toată lumea mâncăm, băieții vor să urce pe vârf, dar eu am de gând să cobor prin Cheile Văii Stânei. Încerc să-l conving pe Alin să meargă cu mine să mă ajute la deschis potecă dacă va fi cazul, însă nu dau dovadă de prea multă putere de convingere; când să plec cabaniera, văzând că vreau să plec singur mă sfătuiește să folosesc un fluier sau oricum să fac gălăgie, căci s-ar putea să fie urși. Între timp Dan se decide să coboare cu mine, îl astept 15 min. deși este deja 10.10. La 10.30 facem primul popas la 5 min. de cabană pt. ca Dan să-și pună parazăpezile de la Elena. După încă puțin timp mai facem un popas de 2 min. pt. ajustarea echipamentului (ne era deja cald) și pt. o fotografie care sper să iasă.
După puțin timp lăsăm în urmă marcajul cruce roșie pe care venisem în ajun și intrăm in zăpada destul de mare , dar nu imposibilă cum fusese cu o zi înainte. Mergem bine, nu sunt probleme, folosim bețele de schi (fiecare câte un băț), dar nu era neapărat nevoie (oricum , ajută mult). Din punctul de belvedere de pe traseu se vede foarte frumos spre Siriu și Penteleu. Suntem pe culmea Piatra Laptelui . În spate zărim stâncăria dinspre vf. Ciucaș, care acum e puțin în ceață. După puțin timp ieșim intr-o poiană unde nu mai este zăpadă (doar petice) este foarte frumos și deja nu regret că am ales acest traseu (pe virful Ciucaș mai fusesem de câteva ori). Luăm apă de la izvorul care e foarte aprope, mai sus de stâna din Poiana de la Izvorul hoțului (poate era chiar Izvorul hoțului, nu știu). Aici vedem că zăpada de lângă izvor are o grosime de 1m., ceea ce ne miră, căci la 10 m. distanță numai era zăpadă deloc. Poteca iese, pe deasupra izvorului , după 5 min. în șaua din Curmătura Stânei (1435 m), unde este un stâlp indicator nou, dar pe săgeți nu scrie mai nimic. Nu știu la ce s-au gândit prietenii mei de la "Emilian Cristea" când au marcat și plantat stâlpul anul trecut. Este ora 12.00 si pare cam târziu căci pe săgeata spre cab. Ciucaș parcă e scris ceva gen 45 min. - 1h. Noi am făcut până aici 1.5 h.
Noi coborâm in dreapta pe bandă albastră spre Cheile Văii Stânei, printr-o pajiște PLINĂ de flori (brândușe și ghiocei), iar când spun "plină" nu exagerez deloc. După o mică ezitare gasim marcajul pe care pierdusem pt. 5 min. la intrarea pe Valea Stânei (este in dreapta văii în direcția de curgere). Mă așteptam să se intre direct in chei după cum spusese Irina, dar nu este chiar așa, se merge cam 20 min. pe vale.
Cheile mă dezamăgesc puțin la inceput, noroc cu apa din stânga, care curge f. frumos in vale Cred ca e punctul marcat pe hartă cu cota 1224 m. Abia după aceea, după o porțiune dreptă, pe unde am văzut de aproape o pasăre ce părea a fi bufniță, dar putea fi foarte bine și șoim, și vultur, că la cunoștințele mele de ornitologie nu prea le deosebesc, apare apa și urmează adevăratele chei, care sunt superbe. Într-adevăr foarte inguste, culminând cu un canion cu lățimea de 50-60 cm., unde cheile efectiv par că se inchid, venind de sus (canionul este apropae perpendicular pe direția de curgere). Mai jos apa meandrează superb înainte de a ieși în drumul forestier. Este 13.30, nu urmăm drumul forestier, mergând în continuare pe firul apei. Cheile sunt inlocuite acum de câteva săritori frumoase, dar ușoare. La 14.10 ajungem in Poiana Valea Stânei. Deși fusese senin și cald toată ziua dă semne că incepe să plouă, așa că trec la pantaloni scurți. Nu plouă, Poiana Valea stânii e f. frumoasă, aerisită după atâtea chei. Semnul indicator de la rascrucea drumurilor forestiere spre pasul Boncuța și spre cab. Ciucaș arată 2h-21/2h pâna la cab. Ciucaș (!!!). Nu ne vine a crede căci noi coborâsem în 31/2h. Iar in carte scrie 4-41/2h pina la cab. CIucaș pe același traseu. Plecăm de lângă indicator nedumeriți la 14.26 și apoi hotărâm să mergem pe drumul forestier pâna la Mogoș, mai jos de Cheia. Singura dubiță care a trecut nu a oprit , așa că am mers pe drumul forestier două ore, iar la 16.35 eram în Mogoș, iar după alte 5 min într-un VW Passat care ne-a dus în Măneciu cu 110km/h pt 5.000 de fiecare.
În gara din Măneciu bem cite o Bere Ciucaș (cum altfel) ieftină (3.500) și plecăm spre Ploiești cu trenul de 18.44.
Autorul acestor pagini, Radu Cernea, poate fi contactat pe adresa
de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti
vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau
http://members.nbci.com/_XMCM/rommountain/Index.html
sau
http://raducernea.20m.com
Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile
obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii
integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.