|
|
Dupa 5 ani, revin in
Piatra Craiului. De data aceasta cu sotia mea, Anca. Plecam din Ploiesti cu
acceleratul 1621, care pleaca la 10.03 din Ploiesti, ajunge la 12.40 in Brasov,
cu o punctualitate surprinzatoare pentru CFR. Trenul din Brasov spre Zarnesti
este la 14.04. Timp suficient pentru a cumpara niste maruntisuri: clestisor de
unghii, pasta de dinti, un pix pentru a nota timpii, ceva de mancare. In drum
spre Zarnesti am admirat cetatea Ranov, urcata pe un deal de unde se putea
supraveghea o mare parte din Tara Barsei. Am ajuns la 15 in Zarnesti, am mers
putin pe jos. Apoi am luat un microbuz(de fapt o dubita) care ne-a lasat pe
drumul Zarnesti - Plaiul Foii, la Toplita, acolo unde incepe poteca marcata cu
banda galbena, ce merge pe la marginea padurii, spre Plaiul Foii. Avem ca ghid
cartea lui Ion Ionescu-Dunareanu, aparuta in colectia "Muntii Nostri", in 1986.
Urcam pe traseul marcat cu banda albastra , B7. Urcam intr-un ritm bun, dar
vremea cam urata ne ameninta. Panta este lejera, de aceea nu ne oprim aproape
deloc. Este exact ce trebuie pentru acea zi: un urcus relativ lejer la inceput,
pentru acomodare. Dupa 15 minute incepe ploaia. Speram sa nu dureze, dar,
dimpotriva, ploaia se inteteste si suntem nevoiti sa ne punem hainele de ploaie
cat se poate de repede. Tinta noastra in acea zi era Cabana Curmatura. Vremea
insa nu tine cu noi. Anca se sperie putin de ploaie, dar aceasta se opreste
relativ repede (dupa 20 de minute). La 16.20 suntem la locul unde poteca pe
care urcasem noi intersecteaza poteca marcata cu banda galbena, ce urca pe
Valea Crapaturii, spre Saua Crapaturii (1660 m), traseul B8. Suntem aici la 980
m alt. Inturucat pare sa se insenineze decidem sa urcam spre Curmatura.
Cealalta varianta era sa ne ducem la Plaiul Foii. Alegem sa urcam intrucat pare
ca se mai insenineaza.
Dar dupa 20 de minute de urcat pe V Crapaturii incepe din nou ploaia. Este
aproximativ ora 17.00 dar timp este suficient pentru a ajunge la "Curmatura".
Ne adapostim sub un bolovan , care ne protejeaza relativ bine. Asteptam pana la
17.30 sa se opreasca ploaia. Din fericire si al doilea nor negru pleaca de
deasupra noastra, gonit de un vant care tine cu noi. Un vant al muntelui care
ne face sa ne simtim atat de bine sau, alteori aduce norii de furtuna.
Plecam in continuare pe vale. Traseul este bine marcat, valea incepe sa se
ingusteze. Anca merge foarte bine si inaintam intr-un ritm bun. Singurele
probleme pe care le avem sunt pietrele ude, care nu nofera o aderenta prefecta.
Dar bocancii cu talpa Vibram isi fac datoria (aici trebuie sa spun ca eu nu
sunt totusi un fan Vibram, am fost mai incantat de aderenta oferita de niste
bocanci Thinsulate, cu care am facut multe ture la munte). Panta devine din ce
in ce mai abrupta. Obosim mai repede, dar castigam altitudine. Pentru o scurta
perioada am luat si rucsacul Ancutei, pentru a putea inaina mai repede. Pas cu
pas, ne apropiem de Saua Crapaturii. Daca ne uitam in spate putem vedea o mica
parte din tara barsei, Magura Codlea, ca si pasunile de la Plaiul Foii.
Ultima portiune este si cea mai abrupta. Pietrele sunt ude, panta este destul
de mare. Dar stim ca nu trebuie sa mai fie mult. Deja vedem luminisul din Saua
Crapaturii (1660 m). In spate vedem doi tipi care urca intr-un ritm mai rapid.
Ajungem in saua mica dinaintea Seii Crapaturii, dupa aprox 700 m de urcus. Aici
marcajul este in dreapta (directie de urcare). Dar se vede o poteca si in
stanga si merg putin pe ea (doua minute) sa vad unde duce. Se pare ca urca
undeva spre Piatra Mica. Intre timp, tipii care urcasera in urma noastra ajung
si ei, ii salutam, dar raspund in engleza. Aflam ca sunt polonezi si ca aveau
cortul la Cabana Curmatura. Urcam impreuna pana in Saua Crapaturii, aici eu ma
opresc putin pentru a sta de vorba cu cei care isi pusesera cortul aici. Aflu
ca vor sa faca toata creasta a doua zi. Nu stam prea mult, caci este deja
19.30. Sunt patru ore de cand am parasit drumul carosabil Zarnesti - Plaiul
Foii. In cartea lui II Dunareanu seste dat timpul 3 1/2 - 3 3/4 h. Noi am
pierdut aproape o ora asteptand sa treaca ploaia, pana a ne decide sa urcam.
Coboram fara prea mare graba spre cabana "Curmatura"(1470 m). Aici ajungem dupa
inca 20 de minute, asa cum arata si indicatorul din saua curmatura. Stam in
cabana caci vremea este urata si nu are rost sa intindem cortul. Preturile la
cabana: cazarea 90 000 lei /noapte/persoana in cabana si 70 000 in anexa. un
ceai 5 000, un vin fiert 15 000, o ciocolata calda 10 000. Mamaligutza cu braza
si smantana, 25 k, Piure cu carnati 45 k ciorba 25 000. Ne-am cazat in camera
de 11 locuri de la etaj. Aici erau doar 5 locuri ocupate. Am ales doua din cele
5 locuri de sus. Cei 5 care ocupasera lucurile de jos sunt simpatici, facem
cunostinta si vorbim putin. A doua zi ei vor sa "faca" o bucatica din Crasta
Nordica. Eu ma gandisem la Piatra Mica, dar si creasta de la Curmatura spre
Turnul pare interesanta. Mai ales ca nu mai vazusem acea portiune niciodata.
Ziua a doua - Miercuri, 7 August
Noaptea nu am putut dormi prea bine din cauza
caldurii, dar si din cauza aerului inchis. (am dormit cu geamul inchis, si mare
greseala am facut). Aveam saci de dormit, deci nu ne era frig daca dormeam cu
geamul deschis. Luam masa de dimineata, destul de taziu. Vremea nu se
imbunatateste, asa ca asteptam destul de mult. Stam de vorba cu colegii nostri
de camera. La 15.10 plecam spre creasta. Destul de tarziu pentru o iesire in
creasta, dar nu avem planuri pentru o tura prea lunga. in plus vrema este urata
si nu ne-am urnit prea usor. Ajungem la 15.40 la Saua Curmatura, adica in 30
min. Un timp bun, desi pe drum am mai cules si nishte fragute.
Vremea pare ca se face mai frumoasa. Facem fotografii in sa, spre V.
Crapaturii, spre Piatra Mica, etc. Peisajul este frumos, admiram putin V.
Crapaturii, pe unde urcasem cu o zi in urma. Incepem urcusul spre Vf. Turnul
(1923 m alt.). Dupa un parcurs elementar, pe curba de nivel, (singura
dificultate a constituit-o noroiul care acoperea poteca) intram in portiunea
cea mai frumoasa (si mai grea) a traseului: urcusul efectiv "pe cabluri" spre
Vf. Turnul. Peisajul este mirific, toata lumea merge bine, nu sunt probleme cu
inaintarea. Anca se descruca foarte bine pe cabluri, ceea ce ma bucura. Am avut
la un moment dat temerea ca se va speria de aceasta mica dificulate. Dar
inaintam bine, eu ma opresc pentru nishte fotografii. Aproape de varf, pe
ultimul cablu (ultima saritoare) am intalnit un grup de trei care cobora, si
aveau oarecare probleme la coborare, dar pana la urma s-au descurcat. Am ajuns
pe varf pe la ora 17.05. Ceea ce insemna ca mai este ceva timp pentru mers pe
creasta. Chiar pentru a ajunge la Vf. Ascutit si a ne intoarce pe lumina la
cabana. Dar nu toata lumea este de acord cu aceasta idee. Decidem sa mergem pe
creasta pana unde se poate, urmand ca in caz de vreme proasta sau
indisponibiltate / lipsa de chef sa coboram spre Cab. Curmatura pe una din cele
doua variante de coborare din creasta. am mers bine pana la saua padina popii.
Fara opriri pre multe, si fara problem de inaintare. Aici Anca si fetele nu mai
vor sa mearga mai departe, vrand sa ne intoarcem pe acolo spre Curmatura. Eu cu
Radu (celalat) si cu Marius am fi vrut sa mergem pana la "Ascutit" dar nu se
poate asa ca ne multumim cu cat am facut. Radu, apoi Marius si cu mine, urcam
pe Vf. Padina Popii, la 18.05, de unde admiram peisajul. In fata, creasta
Pietrei Craiului, care se vede mai bine daca coboram putin de pe varf,spre
Nord-Est. La vest Plaiul Foii, drumul spre fostul ref. Diana, stecurandu-se la
stanga stancii cele mari. la sud-vest se zareste putin din Iezer si la Vest ,
departe de tot, putin din Fagarash. La Est Plaiurile domoale ale dealurilor pe
care se intind satele Magura, Moeciu, etc. In spate (Nord) se vad Vf. Turnu si
Piatra mica. Este foarte frumos, asa ca ii chemam si pe ceilalti. Anca si
Simona (a.k.a Ze) vin si ele si admiram impreuna peisajul. Din pacate nu este
senin si nu se vad prea bine ceilalti munti, Bucegi, Leaota, Iezer, Fagarash.
Decidem cu regret (cel putin din parte mea) sa coboram pe aici spre Cabana. La
inceput coborarea prezinta unele pasaje relativ dificile, dar nu este nici un
pericol pe vreme buna. Panta mare si expusa poate da emotii pe ploaie puternica
sau zapada.
Coboram nu foarte repede, dar avem timp suficient. Este 19.00 si se intuneca pe
la 21.00. Asa ca este timp suficient pentru a face coborarea de 1 1/2 h (cum
sta scris pe stalpul indicator din creasta, care mai arata 3 h pana la Vf.
Ascutit). La jumatatea drumului de intaorcere incepe sa ploua, cam unde am
ajuns in dreptul unei cruci pe o stanca din dreapta, la putin timp dupa
intrarea in padure. Punem hainele de ploaie (eu foaia de ceapa, care se uda
destul de repede, dar este usoara si o periaoda protejeaza destul de bine) Anca
foloseste geaca mea Big Foot (fara GoreTex), de care nu pot spune ca sunt
entuziasmat. Oricum, coboram, drumul este clar conturat. De aici nu mai sunt
probleme mari. Asha ca mergem destul de repede. Ploaia nu conteneste, asa ca
ajungem destul de uzi la cabana. Din fericire bocancii nu sunt uzi, asa ca am
inca sosetele uscate, ceea ce conteaza destul de mult. Am ajuns in jurul orei
20.00, deci am coborat din creasta cam intr-o ora , o ora si un sfert. am
mancat si am baut un vin fiert inainte de culcare.
A treia zi - Joi, 8 August
Noaptea am dormit cu geamul dechis si a fost mult mai bine decat in prima noapte. Astazi cele mai lungi drumuri au fost pana la Buda de langa cabana, respectiv laizvorul din celalta parte a cabanei. Asta din cauza ploii care nu s-a oprit suficient cat sa ii convinga pe oameni sa iasa pe un scurt traseu. S-ar fi putut face "Piatra mica". Dar vremea nu a tinut cu noi. Am stat in cabana si am facut planuri, am povestit despre turele anterioar la munte. Si mai ales am jucat Rentz.
A patra zi - Vineri, 9 August
Este ultima zi. Ne-am trezit destul de devreme, dar nu am putut sa ne bucuram de o vreme frumoasa nici astazi. Totusi nu mai plaua asa ca incelelalte zile. Anca nu vrea sa coboare prin Prapastiile Zarnestilor (traseu mai lung, dar care se pare ca este mai interesant decat celalalt, mai direct). Asa ca ii asteptatm si pe ceilalti (prietenii nostri din tura de Miercuri). Plecam de la cabana la 12.45 . Coboram impreuna spre Zarnesti, pe Galbenoasa, traseu marcat cu banda Galbena si numerotat cu B8 in cartea lui Ion Ionescu-Dunareanu. Nu ploua, ba chiar se pare ca se inseanineaza putin. Asa ca la putin timp de la plecare suntem in poiana Zanoaga (este 13.30). La 14.30 suntem la fantana lui Botorog, unde fac o baie in rau (Raul Mare), ca si in urma cu 5 ani. Pe drum ne depasesc un baiat si o fata care veneau pe biciclete de la Curmatura. Vazusem eu biclele alea galbene in spatele anexei, dar nu stiam ce-i cu ele. Ei au urcat si coborat prin Prapastiile Zarnestilor, si drumul este practicabil pe bicicleta la coborare in totalitate. La 15.30 luam autobuzul din Zarnesti, care ne lasa la gara Bartolomeu, in Brasov. De aici luam troleul 10 barat, pana la gara principala, de unde avem tren la 17.15.