Predeal - Poiana Izvoarelor - Căminul
Alpin Buşteni
Duminică, 4 Mai 2003
Vremea frumoasă ne îndeamnă către o tură de mountain-biking.
Aşa că plec la ora 7 de acasă, îl
iau pe Dan din Dristor şi pe Cristi din Militari (aici am facut
loc în maşină, punând pe maşină bicicleta lui Dan)
Ne îndreptăm spre Ploieşti şi pe
drum, cam în dreptul Muzeului Satului vedem o veverită care traversează şoseaua.
Ok, la iesirea din Bucureşti, la semafor la Băneasa, o tipă
citea ziarul în timp ce maşina ei nu se oprise complet la semafor.
Aşa ca opresc lângă ea ca să putem citi şi noi ultimele noutăti
:))
Drumul până la Ploieşti decurge bine, vedem o Dacie
plină de flori şi cu un scaun de plastic agătat într-un picior
de portbagaj. A meritat fotografiată Ne oprim la ai mei
părinti la Nord; iau bicicleta şi o urc pe maşină pe rack-ul de
bicle, alături de cea a lui Dan.
Apoi o urmatoare escală în Păuleşti, unde luăm şi
bicicleta lui Cristi.
Bun, plecăm si din Păulesti, pe drum vedem o altă veverită,
prin Pădurea de la Păulesti. Opresc maşina şi urmărim veverita luându-şi
micul dejun în mijlocul drumului. Cristi o fotografiază dar când
să scot şi eu aparatul de fotografiat trece o alta maşină. Care, bineînteles,
a speriat-o. Plecăm mai departe si ajungem la Predeal aproape de
ora 12. După aceste detalii plicticoase, să trecem la tura efectivă.
Ne oprim la gogoşeria de lângă gară ca
să ne "alimentăm". Adica băietii s-au oprit că eu ma tot duceam pe sosea
la vale, până să mă sune Cristi să mă întorc :). La 12.19 plecăm
de la gogoşerie spre iesirea din sud din Predeal. Ajungem în scurt
timp la Podul de la ieşirea din Predeal (pe portiunea asta am atins 51 km
/ h, sau cel putin aşa spune odometrul). Apoi am început sa urcăm,
viteza de 15 -18 km/h este ok. În unele portiuni am redus viteza pe
la 13 - 14 km / h, dar în general am urcat bine.
Am ajuns pe la 12.45 aproape de Pârâul
Rece, unde ne gândim dacă să mergem spre cab.
Diham pe la Forban sau pe la Uzina electrică, drum
care sincer mă tenta destul de mult, întrucât nu-l mai facusem.
Considerăm că întrucât este mai lung şi mai obositor pe la
Uzina electrică - Glăjărie, e mai bine să mergem direct. Facem stânga
(nu înainte de a încerca să explicăm unui turc care oprise
maşina să ne întrebe de drumul spre Târgoviste, că drumul
pe care îl căuta este de la Sinaia la dreapta , dacă se intorcea).
Coborâm pe drumul forestier prin pădurea de brazi, admir miile de
flori de pe marginea drumului si mă opresc să fotografiez şi din acest unghi
Coltii Morarului, luminati de soarele puternic al unei veri sosite parcă
prea brusc.
După câteva minute de coborâre începe urcarea
spre Forban, tot pe drumul forestier. Se poate urca pe bicicletă, ca idee,
raportul de angrenaj necesar e ceva gen foaie mijlocie pinion mare sau
foaie mică pinion 5 sau 6 - aşa cum am urcat eu.
După cabana Steaua mergem înca pe bicicletă,
deşi panta este mai accentuată. Dan merge primul şi reusesc să mă tin
dupa el. Cristi, care astăzi a mai îmbătrânit cu o zi, a coborât
de pe biclă (BPM mare). Trecem de multe grupuri de oameni veniti
"la iarbă verde" cu maşinile. Se pare ca Aro urcă fără probleme, ba chiar
şi alte maşini, nu neapărat 4X4.
Ajungem pe la ora 14 (si ceva) în Saua Baiului
(pe drumul între fosta cabană Diham si Forban), exact între
cele doua relee. Întrucât este târziu nu mai mergem la
Diham ci urcam direct spre Poiana Izvoarelor. Prima parte a drumului până
la P.Izvoarelor a fost prin noroi, noroi care se lipea de roti si nu
mai puteam nici măcar împinge bicicletele. Asta din cauza unui izvor
care se scruge pe potecă, nu din cauză că intrasem din nou în pădure.
Din fericire "distractia" asta a durat destul de putin aşa că după 10 minute
de lupta cu noroiul suntem iarasi pe poteca uscata (şsi marcată cu Cruce
Albastră). Ieşim în Poiana admir Bucegii si Baiului si încercăm
să identificăm culmea pe care am fost
cu 5 zile în urmă. Aici este putin vânt, dar soarele este
în continuare la fel de puternic. Apoi coborărea spre Poiana Izvoarelor,
cu mici portiuni mai tehnice, este o adevarată plăcere. Este ceea ce ne
doream de la o tură de mountainbiking. Ajungem pe la 15 la Poiana izvoarelor,
aici oameni veniti la plaja dar din fericire destul de liniştită atmosfera,
fără manele şi alte prostii.
Nu stăm prea mult şi plecăm spre Pichetul Rosu;
unde ajungem dupa 5 minute de coborâre prin pădure. De aici propun
să nu coborâm direct în Gura Diham, ci să mergem pe Munticel
până la Căminul Alpin. Zis si făcut. Coborâm în 5 minute
la Pichetul Rosu, unde ajungem la 15.20. Aici întâllnim niste
doamne simpatice...apoi continuam prin poiana, printre ierburi si flori.
Buuun; toate bune si frumoase, trecem de V. Cerbului, mergând pe
poteca, mai urcam o panta cu geatză şi zăpadă, care ne oboseşte putin în
10 minute. Apoi coborâm spre Poiana Costilei. Ma mai opresc
pentru a incerca sa fotografiez Coltii morarului cu bicla în prim-plan.
Nu prea mi-a reusit figura. Traversam V. bujorilor; în Poiana Costilei
se rupe lantul de la bicicletă. Nu stăm acum să reparăm lantul (ar fi
fost destul de greu oricum) Stiu că mai avem putin de urcat; în rest
mult de coborât, aşa că nu mă mai complic să repar nimic, bag lantul
în geanta de bicicletă şi plecăm mai departe.
O ultimă urcare "criminală" şi apoi urmeaza coborârea.
Băietii merg înainte, pentru ca sunt niste portiuni drepte pe care
eu nu mă pot urca pe bicicletă. De la (din dreptul) ref. Coştila prindem
într-adevăr viteză. Mainile tin ghidonul nu foarte strâns; pentru
a putea coborî, picioarele tremură pe pedale, copacii zboară pe lângă
mine mai repede decât credeam că poate zbura un copac, injectia de
adrenalină este aproape de cote maxime. Din când în când
mai arunc câte o privire la vitezometru, pe unele portiuni arată
16 -17 km/h, dar a fost şi un loc în care am surprins un nebunesc
(pentru acea poteca) 32 km/h. Din fericire nu sunt copaci căzuti, care
să "ne taie elanul". Doar frânele trebuie să tină, şi nu sunt probleme.
Probabil că situatia nu ar fi fost prea plăcută dacă se rupea un cablu de
frână. Din fericire n-a fost cazul. Frunzele uscate de astă-toamnă sper
să nu ascundă rădăcini sau alte chestii care m-ar fi putut arunca în
cap. M-am oprit o singură dată pentru a negocia cu un câine;
stăpânii lui nu ştiau daca Bobo (sau cum îl chema) mănâncă
oameni si/sau biciclete; cert e că lătra nervos, sau poate speriat. Cristi
şi Dan au trecut în viteză de el, eu m-am oprit. Aici i-am pierdut
(din nou) din vedere pe băieti; o căzătura nesemnificativa (fiindca bicla
era aproape oprită) la trecerea printr-un şant nu mi-a dat emotii. Iar reîntâlnit
pe băieti la troitza de la urcarea pe Munticel. De aici nu se poate coborî
pe poteca turistică apruptă; se ocoleşte putin prin spatele troitei. Pe aici
Dan a luat contact cu Terra, într-un mod care i-a lasat ceva julituri
pe fatză şi i-a amuzat pe tinerii opriti la plaja/odihna lângă troită.
Nu se pune, e întreg şi coborâm lejer de la Caminul alpin pâna
la gara din Busteni; unde am ajuns la 17.05. Aveam tren la 17.57 spre
Predeal; dar sperăm să găsim o maşină care să ma ducă în Predeal
şi mai repede (pentru a-mi recupera maşina, normal).
Un microbuz mă ia până la Azuga. De aici
speram să luam un taxi (împărtind banii cu o tanti din Cluj, care
fusese tot prin Bucegi, mai multe zile; la Omu, la Ref. din Spumoasa; etc
şi acum avea tren Intercity la 17.57 din Predeal). Surpriză, în Azuga
nu există taxiuri; aşa că facem cu mâna, în acelaşi loc în
care am făcut autostop şi în urmă cu doar cinci zile.
După 15 minute de aşteptare opreste un alt microbuz
şi pentru încă 30.000 lei suntem la 17.55 în gara din Predeal.
Nu ştiu dacă tanti a prins trenul; pentru ca nu am vazut Intercity trecând
spre Predeal, decât târziu, când puneam bicicletele
din nou pe maşina în Buşteni. Cert e că la Busteni ne-am oprit în
centru pentru a lua ceva de mâncare (uitasem acasă cele două "sendişuri"(ce-mi
place cuvântul asta ;) ) ). Am luat pateuri şi când am iesit
din parcare am ieşit exact în spatele unei maşini pe care erau două
biciclete exact ca şi pe maşina mea. Fain, mă întreb pe unde fuseseră;
desi nu ducem încă lipsă de idei. La Sinaia ei s-au dus "pe sus" şi
eu pe jos, pe la gară. Drum fără incidente până la Păulesti; unde
Cristi a lăsat bicicleta şi s-a schimbat. Tot aici am constatat cât
de ovale sunt foile mele (Dan sustine că aşa sunt ele din fabricatie, intentionat,
pentru a facilita efortul). Eu şi Cristi bănuim că e rezultatul
turelor de mountain-biking.
De la Pauleşti mergem pe centura de vest a ploiestiului,
dupa o ora ne învârtim putin prin Bucureşti, îl las
pe Cristi la Leu şi pe Dan în Dristor. Am ajuns acasa târziu,
pe la ora 22.20.
O tură faină în care am mers pe bicicletă
atât cât trebuie într-o tură de mountain biking, adică
o mare parte din timp.
-----------------------
Datele tehnice ale zilei:
Dst: 24.2 km - distanta parcursă pe bicicletă --
nu se pune cât am mers pe jos
AVS: 12.3 - viteza medie
ODO: 308 - total km parcursi din septembrie
2002
MxS : 51 km/h (atinşi prin Predeal ca să văd dacă mă "ia"
radarul :)))) )
ATM:
1:57:51 timp total de mers pe bicicletă.
Timp total : 7 ore (pe biclă + pe jos + pauzele)
----------------------
Aici vine chestia aia cu : descrierea aceasta, şi multe altele
, pe http://munte.20m.com
Copierea continutului site-ului permisa doar cu acordul scris al autorului,
Radu Cernea
