Cu MTB-ul in Postavaru

26 – 27 August 2000

Intrucat sora mea, Irina este la tabara de initiere in alpinism, organizata de clubul "Emilian Cristea" din Ploiesti, am hotarat sa merg si eu la ei , ocazie cu care pot iesi cu bicicleta la o plimbare in afara orasului.

Vineri seara am ajuns tarziu de la servici, in Ploiesti m-am dus direct la bunica, unde tin bicicleta de obicei si am luat cate ceva de mancare pentru a doua zi.

Pana acasa, in celalalt capat al orasului, bicicleta s-a comportat bine, dar vremea este cam urata. Decid ca, daca a doua zi ploua, sa nu plec din Ploiesti.

Mi-am facut bagajul, pentru bicicleta am luat cateva chei, petice, pompa, baterii pt. far, iar camerele le-am cautat pana la 2 noaptea. Totusi mi-am adus aminte ca erau pe frigider, chiar langa usa de la intrare.

Sambata dimineata nu reusesc sa ma trezesc la 5.15, cum pusesem ceasul sa sune (a intrat pe radio si nu l-am auzit). Asa ca ma trezesc la 6.45, prea tarziu pentru a putea prinde trenul de 6.00 J . Vremea nu este prea frumoasa, dar nici nu ploua, asa ca ma duc la gara, hotarat sa plec la Predeal. In "Mersul trenurilor" vazusem un personal care cica ar pleca la 7.45 din Ploiesti Sud. Desi nu stiam de asa ceva, trebuie sa incerc. Am verificat apoi, intr-adevar apare trecut in MT asa ceva, dar nu trebuie sa am incredere in MT, nu-i asa ?

In gara ma duc direct pe peron si constat ca este un personal, dar nu la 7.45 ci la 8.00, si nu spre Predeal, ci spre Targoviste. Ma urc totusi in el, iar la 8.05 cobor in Ploiesti Vest. Iau bilete la A1746, cu plecare la 8.16 din Ploiesti Vest.

8.15 Plecarea cu Acceleratul 1764 din Pl.Vest.

M-am urcat in tren la ultimul vagon, iar bicicleta am pitit-o in WC, sperand sa nu o descopere "nashul". Drumul cu trenul a decurs bine, cu exceptia momentului cand niste femei au avut nevoie la WC si a trebuit sa aranjez bicla asa incat sa se descurce.

9.50 Plecarea in "Aventura Uda", cum avea sa fie numita de catre participanti (eu + mtb-ul) tura de week-end. Sunt in alimentara din Predeal, tocmai am luat o paine, cerand una mai mica, pentru a nu fi prea grea ;-). Ma angajez in coborare pe drumul national, desi vremea este inchisa si poate ploua in orice moment. La vale merg destul de repede, la prima intersectie (chiar la iesirea din Predeal) o iau la dreapta pe drumul spre Rasnov.

10.00 Osuar. Aici fac o pauza pentru "ajustarea echipamentului".

10.30 Paraul Rece.

11.15 Plecarea de la Cab. Cheia

11.45 Ajungerea in Cheile Rasnovului, dupa un drum placut si fara prea multa ploaie.

Catararea pe Bolovanul Prostului este o placere, dar setea mea de catarare nu este inca satisfacuta. Mancam, painea mea a fost la mare pretz, iar supa facuta de fete a fost buna. Incerc putin bouldering (traversari la un metru de sol, scuze pt. cine stie). Este placut si recomand aceasta modalitate de relaxare oricui este interesat. Putin dupa aceea vine Marian Ionescu cu bicicleta (mea) (se dusese sa vada un salt cu bungee - jumping). Am o pana pe spate, dar tot Marian este cel care se ofera sa ma ajute. Intre timp vine si Paul, un prieten al baietilor, care ma ajuta sa schimb camera rotii din spate. Noroc ca in noaptea dinainte cautasem cu destula hotarare cele doua camere de rezerva, fara care as fi avut mari probleme, mai ales ca nici nu prea stiu sa folosesc peticele pe care le mai aveam la mine.

Ploua in continuare si nu ne mai putem catara nicaieri, dorm putin in sacul de dormit al Irinei, pe care tocmai il cumparasem. Mancam , fiecare ce apuca. Seara este frumos, se sta in jurul focului, se spun bancuri si poezii. Se scoate o sticla cu vodca, dar este golita dupa ce face inconjurul focului de 3-4 ori.

Am dormit in cortul lui Vlad cu Poni, dupa ce cu mare greutate am convins-o pe Irina sa schimbam sacii de dormit. Sacul este intr-adevar destul de calduros, dar nu atat incat sa nu poti dormi in el.

DUMINICA m-am trezit destul de devreme, iar primul lucru pe care l-am facut a fost sa vad daca mai este bicicleta, pe care o lasasem nelegata in fata cortului. Scap de emotii, mai motzai putin, dar Paul ma sperie spunandu-mi ca roata din spate este din nou desumflata. Intrucat m-a asigurat ca nu glumeste, ies din cort, verific, moale. Rau. Dam cateva (zeci de) pompe, verficam, bag roata in rau, dar nu se vede nimic, sper sa nu am probleme. Baietii (Marian, Paul si Poni) pleaca la cab. Cheia sa ia bautura, eu ma duc cu ei sa vad cum se comporta bicicleta. Pana la cabana a ajuns fara probleme. Aici eu beau doua ceaiuri, iar ei cate doua beri, desi este cam racoare si o burnita care nu-mi place deloc. In fine, fiecare cu gusturile lui, placerile lui, etc, etc, bla, bla, bla.

Intrucat vodca este cam scumpa se hotarasc sa mearga cu bicicleta pana in Rasnov, 6 Km, pt. a lua de aici ceva tarie. Eu nu am nimic impotriva, mai ales ca speram sa se opreasca ploaia, iar ei ma ajutasera cu bicicleta.

La 11.30 Paul pleaca spre Rasnov pe bicicleta, iar noi spre cort. Incepe sa ploua si mai rau, sunt convins ca nu voi putea pleca pe vreme buna, cum mi-as fi dorit, iar de catarat nici nu mai putea fi vorba, desi mi-as fi dorit foarte mult. Pe drum ma opresc la cei cu bungee-jumping, unde este un gruo de 4 ckujeni, veniti tot pt. catarare. Aflu ca au infiintat un club de alpinism, extreme, ii incurajam, Poni le da si cateva sfaturi. Eu profit de foc pentru a-mi mai usca din hainele ude, cu care ar fi trebuit sa plec in curand. Stam de vorba cu ei aproape 30 min., ploaia in continuare nu se opreste, ajungem la cort uzi si abia astept sa vina Paul cu bicicleta ca sa pot pleca. Intre timp strang lucrurile, aranjez putin rucsacul, ma usuc nitzel. Am si mancat intr-un cort mai inalt, dupa care am intrat in cort. Mihai Daitoiu pleaca tot pe unde aveam de gand sa plec si eu (Poiana Secuilor, Trei Brazi, Predeal). Ii cer ceva detalii despre traseu, desi mai fusesem in urm acu doi ani. Drumul forestier se separa laun moment si eu ar fi trebuit sa urmez drumul spre dreapta, peste pod, dupa care se vedea sageata spre Poiana secuilor. In cortul meu, unde dormea Irina (un iglu Nordisk), am constatat ce inseamna sa nu ai experieanta (intrase apa in cort pe la intrare si se atinsese tenda de cort L ). Incerc sa-i fac putin curat in cort, apoi ma odihnesc si (in continuare) astept sa vina Paul. Timpul trece cu viteza atunci cand nu vrei, asa ca le 15,30 incep sa devin ingrijorat. Poate ca a avut probleme cu bicicleta, nu a vrut sa ia nici pompa, nu stiu cum s-ar fi descurcat. La 16.30 Irina ma intreaba daca mai plec, ii spun ca-l astept pe Paul; noroc ca ma aude Poni si-mi spune ca venise de o ora.

Cu ajutorul sora-mii strang repede bagajele, ma echipez cu pelerina de plastic, pantalonii lungi (era si cam frig, nu numai ploaie). Vlad ma sfatuieste sa plec prin Rasnov, ideea e buna, dar nu stiu daca de acolo mai am tren spre Brasov la ora cand voi ajunge in Rasnov. Asa ca tot prin Trei Brazi plec, baietii imi ureaza bafta, imi iau "la ravedere" de la ei si …din nou la drum !

Pe drumul forestier pot merge pe bicicleta, desi in unele locuiri se facuse noroi. Trec de rascruce, dupa pod drum incepe sa urce putin, dar tot mai pot merge pe bicicleta. Sunt putin ingrijorat, intrucat dupa aproape 30 min. de mers nu vad stalpul care indica poteca spre Trei Brazi prin Poiana Secuilor. Dar temerile imi trec cand o gasesc: 40 min. pana in Poiana secuilor, 1h – 1 1/4h -> Trei Brazi. Prima panta este cea de care ma temeam, o tineam minte de cand coborasem in urma cu doi ani. Este foarte abrupta, iar acum este si plina cu noroi, pe care as fi alunecat si fara bicicleta, cu atat mai mult acum, mai ales ca nici nu aveam bocancii buni (dar mai grei) la mine. Incerc sa urc pe langa bicicleta, dar nu prea reusesc, mai mult era sa scap bicla in rapa din dreapta (cum urci). Trebuie sa ma hotarasc ce fac, daca sa mai incerc sa urc sau ma intorc si plec prin Rasnov,sau chiar Paraul Rece. Am o idee: sa iau bicla in spate, idee care se dovedeste inspirata, caci asa am reusit sa urc acea panta plina cu noroi. In continuare panta este mai domoala, urc pe langa bicicleta, cam incet, dar urc fara multe pauze. La un moment dat merg 50 m. pe bicicleta. Chestie, pe care reusesc sa o repet dupa putin timp. Ajung la 17.00 in Poiana Secuilor exact in 40 min. din drumul forestier, cum scria pe tablita indicatoare. E bine, pana la Trei Brazi mai am cam un sfert de ora, sper sa pot merge pe bibcicleta, dar nu reusesc sa merg prea mult. Oricum, la "Trei Brazi ajung in jurul orei 17.15. de aici ar trebui sa cobor continuu pana in Predeal , dar am uitat ca mai era o portiune de drum, care m-a obligat sa urc, cam 1-2 Km, efort destul de mare pentru starea in care eram (obosit, dar mai ales ud). Am reusit sa urc pe bicicleta, desi pe unele din vitezele cele mai mici. Coborarea ma asteptam sa fie mai placuta, dar nu am fost decat intr-o oarecare masura, caci am avut ceva probleme cu bicicleta (furca are un joc destul de mare si incercand sa o strang, mai rau am desfacut-o). Oricum, al 18.00 am ajuns la hotelul de la intrarea in Predeal (imi scapa numele, Orizont parca ?).

La 18.20 eram in gara, am luat bilet la Accelerat si am vrut sa fac aceeasi manevra cu bicicleta in WC. Dar la ultimul vagon era nashica, m-a ajutat sa urc, I-am aratat biletul si 8k, din care a luat 5k pt bicicleta. A fost amabila, iar eu m-am schimbat pe coridor (no fear, nu de tot, doar cirapii :-0 ).

Pana la Ploiesti drumul a decurs bine, mi-a fost putin frig, dar asta este. Pe V.Prahovei nu ploua si imi cam pare rau ca nu am coborat pe bicicleta, dar imi era frig, in Predeal si era si cam tarziu. Poate alta data.

A fost o excursie placuta, care ar fi putut fi si mai frumoasa daca vremea ar fi fost mai frumoasa, iar bicicleta mai buna. Oricum "a fost bestial".


    Autorul acestor pagini, Radu Cernea,  poate  fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau http://members.nbci.com/_XMCM/rommountain/Index.html
sau http://raducernea.20m.com
    Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.