|
|
Andrei si Calin au plecat cu personalul de 6.30 din Bucuresti Nord (ora asta era atunci, nu v aluati dupa ea ca se schimba din doua in dioua zile mersul trenurilor). Participa: Andrei (a.k.a. nashu'), Calin , Cristi si cu mine (care ne urcam din Ploiesti). In tren am legat cele 4 biciclete la capatul vagonului. Nashul trenului nu a facut mare scnadal in tren (dupa ce jos ii amenintase pe baieti "sa nu cumva sa ii prinda cu bicla in tren")
Am ajuns pe la 9.30 in Predeal. Am coborat in viteza spre Timisu de Sus. Pe drum am ajuns la viteza maxima 50.3 km/h. De notat ca la un moment dat, cand aveam cca 45 km /h Cristi m-a depasit in viteza :).
Am descins in Timis, am gasit repede drumul forestier ce pleaca de la gara si am inceput sa urcam pe el. Panta nu este deloc mare, dar este noroi pe drum, ceea ce ne ingreuneaza destul de mult avansarea.
Ajungem cu bine la captul drumului, adica acolo unde incepe urcusul pieptis (cca 25 min). Luam bicicleta in carca, incepem sa urcam.
Andrei urca bine , desi nu are cea mai usoara bicicleta. Calin se tine dupa el. Eu si Cristi facem planuri de coborare pe acea panta abrupta.
Imaginam un posibil traseu de downhill pe-acolo. Totul decurge cu bine, ajungem in rascrucea de langa poiana "trei fetite".
De aici incepem coborarea spre Cheile Rasnoavei. Pana la valea cu noroi coboram fara probleme pe bicicleta in 10 minute. Doar Calin a luat contact cu Terra. Dar si asta fara probleme mari.
Pe V. cu Noroi Calin si Cristi coboar pe bicicleta. Eu nu am deloc chef sa-mi rup gatul, nu am nici V-Break, deci descalec si cobor cu Andrei pe langa bicla.
Odata ajunsi in Cheile Rasnoavei totul se simplifica si devine amuzant. Coborarea continua, in viteza, pe drumul forestier, ne pune la incercare articulatiile.
Cristi face mici "escalade pe bicla" pe marginea soselei. Eu il urmez. Profit de viteza capatata pe drum pentru a urca pantele de pe margine, pe distante mici de cca 10 m.
Apoi cobor, continui pe drum si asa mai departe.
La Stanca Prostului, exact unde ramasesem cu cortul in urma cu doi ani, ne-am oprit, am facut mici tentative de escalada pe aceasta. Boulderingul este mai dificil. Calin imi da prize si trebuie sa
avansez cat mai mult dar lipsa de antrenament se face simtita. Imi obosesc mainile destul de repede.
Dupa o pauza prelungita, timp in care Cristi m-a ajutat sa aranjez putin bicicleta, plecam mai departe, dar ne oprim la instalatia de Bugee Jumping.
Aici ma intalnesc cu Vlad, bunul meu prieten si tovaras de ture montane. Stam de vorba cam 5-10 minute, dupa care eu continui spre cabana Cheia, unde ii prind din urma pe baieti.
Bem o bere la cab. cheia, ma uit la odometru: desi plecasem pe traseu de vreo 4-5 ore,am mers pe bicicleta doar 50 de minute.
Apoi plecam mai departe si drumul prin Rasnov spre Brasov ma oboseste destul de mult. Se merge repede. Rucsacul din spate devine din ce in ce mai greu, simt o durere in spate, transpir foarte mult.
Ma tin dupa baieti destul de greu . Nu inteleg de ce. Totusi reusesc sa mentin ritmul impus de ei si nu sunt probleme. In rasnov observ deja arhitectura mult diferita de cea de pe partea cealalta a muntilor.
Calin s-a oprit inainte de brasov pentru a culege mere, Cristi s-a dus pe la o fata, care nu era acasa,
In Brasov Andrei s-a ratacit putin, asa ca am ajuns primul la gara
Pana la urma ne-am, strans; renunt cu greu la ideea de a veni pe bicicleta pana la Ploiesti si mergem acasa cu trenul. Eu si Cristi am coborat din tren la Buda, putin inainte Ploiesti
pentru a merge la Cristi la Paulesti sa testez niste frane VBreak pe manetele mele de frana (specifice pentru cantilevier). Se pare ca merg si drept urmare peste putin timp (cateva zile)am schimat franele cu unele VBreak