|
|
TRAVERSAREA ACELOR MORARULUI
(gr. 2B-3A)
ALIN CRISTESCU, VLAD VUTA
Articolul urmator este o relatare fidela a unei ture alpine clasice in conditii de iarna. Am cautat sa ofer cit mai multe amanunte tehnice pentru a veni in intimpinarea celor interesati in parcurgerea acestui traseu. Mentionez ca traversarea de iarna a Acelor Morarului insotita de parcurgerea Crestei Morarului, se constituie intr-o tura ce IMPUNE folosirea de materiale tehnice specifice alpinismului. ( foto 1, foto 2 )
Dificultati inerente turei:
NOTA: calitatea materialului fotografic anexat, poate lasa de dorit, fapt pentru care ne cerem scuze...
Plecare din Ploiesti cu personalul de 3:00
Accesul spre traseu s-a facut prin poteca marcata "Plaiu Fanului" (zapada extrem de mare prin padure) pina in Poiana Costilei (aprox. ora 8:30), apoi pe Valea Cerbului, pina in dreptul Brinei Mari a Morarului (aprox. ora 10:00). La baza Crestei Ascutite am ajuns in jurul orei 11:30.
Atentie: in functie de starea zapezii, accesul prin Brina Mare a Costilei poate fi extrem de periculos. O alta varianta de acces poate fi prin Valea Bujorilor.
In partea finala apropierii de Creasta Ascutita (in ambele variante de acces: prin sud pe Briul Mare al Morarului, sau prin est, pe Valea Bujorilor) se urca o panta cu iarba inghetata si jnepeni, intrerupta de usoare praguri stincoase.
Creasta Ascutita: cca. 50m, fara nici un fel de dificultati tehnice. La inceputul (est) ei exista o platforma larga ce poate fi folosita la aranjarea echipamentului (foto 3), desi portiunea respectiva nu impune legarea in coarda , modalitatile de asigurare fiind iluzorii (foto 4).
Dupa Cr. Ascutita se traverseaza cca. 15m dreapta (nord) pe Briul Acelor (de Sus) pe o panta de iarba (aici zapada poate fi foarte mare, nu exista posibilitati de asigurare)
Ascensiunea pe Acul Mare se face pe o panta de iarba (cca. 100m) intrerupta de praguri stincoase (foto 3),. Nu pastreaza zapezi mari, cramponaj facil si sigur in iarba inghetata. Pentru asigurare, dupa caz se pot folosi cuie de firn. In partea finala se intilneste un prag stincos mai pronuntat care se depaseste prin dreapta (nord)- daca s-a recurs la legarea in coarda, aici vom gasi un tanc care accepta un anou mare.
Creasta Acului Mare debuteaza cu o platforma unde ne putem lega in coarda. In continuare se urmeaza linia crestei, coborind si urcind mici proeminente stincoase (foto 5, 6),. Dupa cca. 30m gasim un piton cu inel, la care putem regrupa. LC2 decurge la fel. Punctul de maxima cota al Acului Mare poate fi trecut direct sau poate fi ocolit prin stinga, pe versantul sudic pe o brina inierbata legata de un prag stincos. Pe aceasta portiune (cca. 12m) am putut bate 3 pitoane si amplasa un friend #1.Mentiune: toate pitoanele batute au fost recuperate de catre secund).
Se continua apoi printr-un mic horn care ne scoate inapoi in creasta. iarna, acesta prezinta gheata. In partea stinga hornul se termina cu un mic tanc ce primeste un anou pentru asigurare. In creasta nu vom gasi piton, insa nu sunt nici un fel de dificultati tehnice. Cr. Acului Mare lasa in continuare in partea dreapta (N) o usoara panta inzapezita. Aceasta este intrerupta de un prag stincos (deasupra locului de maxima altitudine a Strungii Acului Mare), in care gasim batut un piton de rapel (o lama lata, cu inel solid). De aici se face rapel direct in Strunga Acului Mare- cca. 35m- sau coborim inca 12m si gasim doua pitoane consolidate.
In Strunga Acului Mare iarna se depune o mare cantitate de zapada. De aici, pe fetele sudice (stinga) se ocoleste Acul Mare trecind peste doua vilcele puternic inzapezite care mai jos conflueaza. Ne indreptam spre Acul Crucii (Degetul Prelungit).
Gasim o buna platforma de regrupare la baza a doua fisuri, unde putem planta bine un piton.
De aici ascensiunea continua in dreapta (N) printr-un scurt horn stincos, in care dupa cca. 3m gasim o lama cu inel. Hornul ne conduce intr-o mica strunga (un piton P), de unde ascensiunea continua pe fata nordica a Acului Crucii cca. 10m pe o panta cu stinca si praguri de iarba. Pe aceasta portiune gasim inca 3 lame solide (Atentie: toate cuiele fara inel nu primesc decit titanuri-IRBIS sau carabe foarte subtiri in cioc). In partea superioara, chiar in buza crestei, gasim un tanc perfect pentru o asigurare cu un anou mare. Imediat dupa iesirea in creasta, regrupam.
Crucea de aluminiu are la baza ei un piton cu inel. Se urmeaza linia crestei, printr-o usoara strunga. Mai departe, pe partea dreapta (N) de-a lungul unei brine inierbate, sub linia crestei vom gasi 2 pitoane cu inel consolidate cu doua cordeline vechi (in acel punct noi am lasat o cordelina kaki). La stinga se mai afla batut un piton (cornier). Atentie la montarea rapelului, dpdv al recuperatului corzii. De aici rapel cca. 18m pina in strunga (zapada mare).
Ascensiunea Acului de Sus debuteaza cu un mic horn pamintos; in partea stinga a acestuia gasim un tanc de stinca la care putem asigura (anou mare)
In continuare prindem o brina de iarba (de-a lungul ei gasim cca. 4 pitoane) care urcind oblic stinga ne scoate in creasta domoala a Acului de Sus. De aici ne putem dezlega din coarda.
Mai avem de urcat o panta mare, dupa care inclinatia pantei scade treptat (vom intilni crucea lui Niki Alexandrescu).
Pe Creasta Morarului, iarna putem intilni vint extrem de puternic din dreapta (directia N->S) in rafale. Pe ceata orientarea la iesirea din Ace- intrarea in creasta, poate fi dificila
Noi am continuat Creasta Morarului pina la statia meteo de pe Vf. Omu (in jurul orei 17:00), unde ne-am si cazat peste noapte.
Autorul acestei relatari poate fi contactat la adresa: cristescu_alin@yahoo.com
